Oscilez pendul între poate da și poate nu
agățat în mecanismul rațiunii înnobilate,
de mîinile lanțuri mi-atârnă palmele
de care se tragea să funcționeze
cadranul feței cu o singură limbă,
suficientă în direcția unui puls sau altul.
Balans uzat, învechit, exponat introvertit,
piese astenice de neînlocuit,
cu tic-tacul viril mai domolit de rutină.
Ora exactă – doar un moft,
dar știu să trezesc amintiri.
Ghicește-mi parfumul timpului!