cu trăsăturile feței schimbate
căldura devine sufocantă mai ales dacă ești sărac și
amintirea diferitelor biserici
unde ești silit să ceri de pomană
transformă viața într-un război neconvențional

cuvântul iubire rămâne cadoul grecesc
perfect asimilat simțurilor - răni peste care trâmbe vii
împrăștie roșul de pe maidan
între casele noastre

luna își îngroapă lumina dându-mi
senzația că privesc o marmură goală
chemarea ei mistică
precum cearta din cauza unei femei
îmi lasă gustul amar
de tutun

ploaia mă îmbibă cu sarea dulceagă a câmpiei
din întunericul camerei mele
perdeaua se transformă în păsări ce-și sfârșesc zborul
pe stâlpii lăsați de izbeliște

orele dimineții hașurate cu gri
îmi strivesc tâmplele
de-atâta tăcere aud prin pereți
la naștere
mi-au dat rația pentru o zi și-un om drept
să bea mai întâi

nu ura ci ignoranța explică
uciderea pruncilor