poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-01 | |
Am o întrebare mereu nepusă:
de ce nimeni nu m-a iertat pentru ce n-am făcut și nici nu m-a lăudat pentru reușită? M-am descurcat singur peste tot printre străini, unii au fost apropiați și adevărați susținători niște mentori păstrați în amintire la care mi-am așezat sufletul în palmă, la fiecare deschizătură de poartă-n orizont. Alții m-au înconjurat cu invidie ascunsă: îmi ofereau totul când n-aveam nevoie, dar nu-mi ofereau nimic când îmi ardea buza, îmi venea să-mi strig uneori disperarea într-un conclav de surzi, indiferenți ce postau pe față un surâs batjocoritor. Am deschis și închis uși fără să scârțâie mi-am umplut cu rezerve fântânile și le-am smolit când a fost nevoie, să găsesc vâna de izvor limpede și adevărată. Când în mine s-au sedimentat acumulările n-am avut nevoie decât să-mi hrănesc sufletul să-l urc în cuvinte și să-l sădesc acolo cu dragostea primită de la părinți și bunici pentru totdeauna.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate