Dacă fluviul aerului mă va accepta cânva,
voi învăța să decolez, să plutesc, să cad în picaj
și să aterizez într-un final de cântec fulgerat.
Dar dacă fluviul teluric mă va vrea
voi învăța să ard, să cutremur,
să explodez și, erodat, să mă prăbușesc în mine.
Însă, din iubire am fost aruncat
în fluviul timpului să învăț stiluri de înot:
ca plută în brațele sânilor materni,
ca fluture copilăros și bras adolescent
în patul nopților cu vise aromate,
masculinul craul prin furtuni
și-am supraviețuit cascadelor vieții,
până mi-am câștigat dreptul
la înotul aparent liber,
dar mereu între maluri și maluri
de vremuri.
M-am salvat și din câteva mlaștini,
atras sau împins, rămase în memorie,
smârcuri de coșmar.
Ferit de scufundări riscante,
am curs la vedere, singur sau însoțit,
trist sau fericit, prin fluviul timpului,
uneori și ca plută pentru naufragiați,
sau popas profitorilor de mine,
în curgerea tuturor spre Styx.
Râvnesc să ajung ofrandă
fluviului spiritului să mă învețe,
împreună, cine sunt și cine ești
tu, suflet drag mie.