poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-24 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când prietenii s-au strâns, Eu grăitule-le-am: „Mult plâns, Râs puțin e-n lumea asta! Rău mă oropsi năpasta, Negrul meu inel s-a dus…” „Ne-am uitat pe stâncă sus, Jos prin luncă, lângă mare; Să-l găsim n-am fost în stare…” Dar pe una din alei, Cel mai îndrăzneț din ei Mă rugă s-aștept să vină Noaptea fără de lumină. Minunându-mă de-a sa Vorbă, fruntea-mi se-ncrunta, Prea scoțându-mă din fire Gingășia-i din privire. „La ce bun? Doar ca să-ți bați Joc de mine-ntre bărbați? Florile-ți să mă înece?” Tuturor le-am spus să plece. Dar când nu fu om să vadă. Ca o pasăre de pradă, În iatac gemui amar, Amintindu-mi iar și iar: Cum priveam șezând la masă Ochii dragi de noapte deasă, Cum nici beam nici nu mâncam, Ci la ei mă tot uitam. Cum în taină, fără preget, Mi-a vârât inelu-n deget, Țintă-n ochi cum m-a privit, Și-n cerdac a fost ieșit… ……………………………………………… Nicăieri n-o să-l găsească… Peste luntrea pescărească Albe pânze cântă-n vânt. Flăcări, cerurile sunt. 1917 – 1936 Traducere Medeleine Fortunescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate