- Știu c-am să mor, nu pot trăi întruna,
Și poate că în viața ce-o urma
Ne vom găsi din nou și-o mie una
De nopți, iubito, ai să fi a mea.

Că ne-am născut din versuri și-n cerneală
Ne-am îmbrăcat povestea împărțind
O inimă și-o culpă mondială
Și florile de măr dintr-un colind.

Știu că vom fi aceeași poezie
Oricâte morți și nașteri vor urma,
Sunt versul tău, tu-mi ești sortită mie,
Întreabă-ți karma, vezi dacă-i așa!

- Avem un vis și datorii rămase
Din viețile ce mersu'-și suprapun,
În cer ne-alegem firul de mătase,
Legați cu el de un destin comun,

Iubirea mea, de-ar fi numai povestea
Acestei vieți și tot m-aș mulțumi
Cu ce-am trăit în versurile-acestea,
O mie de emoții… Oare știi

Că-n prima zi, în zorile genezei,
Mi-ai fost pereche karmică, iar eu
Crezând în jurământul ipotezei
Îl imploram pe bunul Dumnezeu?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif