În fiecare zi
alung pasărea din cântecul de demult,
cîntecul care nu lasă îndrăgostiții să moară.
Nu o mai pot hrăni și nu-i mai vorbesc.
Cu trecerea timpului ea cântă tot mai frumos
în sufletul meu și la tâmpla ta
și nu încetează să-și zbată aripile
să-și rotească zborul spre dealurile cu strugurii cei mai dulci.
Mergem să-i zdrobim cu palmele cu tălpile iar
pasărea cântecului de demult să-mi desfoaie trandafirii și fusta
să-și strige dragostea deasupra mea asupra mea.
În inima mea rămâne pentru totdeauna muzica,
în inima ta cuvintele rămân
și vinul de pe buzele noastre va sătura alți îndrăgostiți
și cântecul va trezi inimi care încă nu s-au născut
și inimile noastre în alte inimi
și viile vor îmbătrâni deasupra noastră
odată cu soarele.