sub veghea tainei palid edificii
zidește vorba spusă pe jumate
o vomă-i slova sub ebrietate
cerșind ritos în craterele fricii.

grozav îți dă mirarea-ntâietate
pe sub mistere-n calde auspicii;
eu te chemam din boli și din ospicii
cu mintea în suprema ei etate.

destinele ni le găseam lipite
murind, fiirea-ți mă umplea de grai
pe numele de înger mă strigai
în lungi, ardente-a zilelor clipite.

și mai era și-o noapte între noi,
un sentiment de liniște-n noroi.