poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-12 | | Eram copil cu anii încă neintrați în minte și confundam des creierul cu pietrele, pietrele peste care iubeam; la îndemnul lor, înconjuram o vie de-a unor vecini ce plantaseră parcă totul la marginea lumii fiecăruia. Și parcă ritualul se repeta prea des, iar frica nu se numea frică, spaima nu se mutase în biserică, rușinea se lipise de garduri moi, mai ales că un deget al copilului din Cristofor Columb se pare că mă gâdila dionisiac, xenofob, dar nici de asta nu-mi dădeam seama. Mai târziu, când îngeri experimentați mi-au spus că nu doar eu mă învârteam în cerc, ci chiar și planeta noastră, mai mult, Soarele ce mângâie și coace, galaxia ce ne măsoară cu nisipul, Universul care încape într-o carte proastă și însuși gândul măcinat în țeasta Demiurgului, m-am întrebat trufaș: Au și viile alea de pe cer struguri atât de șireți cu dulceața lor, se găsesc copii buimaci prin brâurile lor, sunt și ele în proprietatea unor vecini care au murit de mult, ce nici comemorați ca niște zei nu au savoarea să fie?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate