să-mi dai cu var stins proaspăt
cărarea pietruită de umbletu-mi pribeag
cămările-n albastru din cel limpede, ceriu
și-apoi, adu-i pe toți ai mei în prag
al căror chip pierdut demult, de-abia-l mai știu

fesrestrele deschise de-o parte și de alta
să intre vântul proaspăt ca să-mi alunge teama
și-n noaptea Învierii cu vin și ouă roșii
să stau din nou la masă cu tata și cu mama
pân-or cânta cocoșii


podele să-mi fie de-un verde ca pădurea
împrejmuirea toată o vreau din lemn câinesc
usucă ape tulburi ce-și fac culcuș în piept
ajută-mi și dă-mi voie să pot să mai iubesc
afară doar de tine nimic nu mai aștept