poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Murea Calea Laptelui de dorul de a dormi măcar un ceas pe spicele de grâu, un ceas măcar, ca să uite atâta amar de drum străbătut, atâta ecou din urmă al unor suflete anonime de eroi redobândite de văzduh. Știu bine cum să scap cu ochii închiși de aceste turnuri care au să întrebe zorile de obârșia leagănului meu. Acesta sunt, cel ce urmează drumul aerian al sângelui său fără să aibă nevoie să-și deschidă ochii. Se nasc păsări care sunt în primejdie să se ciocnească de aștrii cei mai apropiați. Picioarele mele au dovedit că, dacă există pietre în cer, ele sunt inofensive acolo unde mâinile aleg ca loc de odihnă penumbra ghitarelor iar pletele își amintesc mereu de bocetul sălciilor la moartea râurilor. Mâine mă veți auzi afirmând că se mai află înălțimi unde urechile prind încă foșnetul unei frunze moarte acum zece veacuri și acel nume tainic ce plutește în coborârea glasurilor dispărute. Acum nu mai câtuși de puțin nevoie să verific rotunjimea Pământului. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate