La cea din urmă poartă
se bate ușor,
închipuindu-ne că dincolo
dorm copilăresc
amintirile.
La cel din urmă suflet
nu se mai bate-
cuprins de ploaie,
el va dormi surd
pe vecie.

Ultima foaie,
ca o pomană
săracului scriitor pe palmă.
Ultima foaie,
ca un leac
leprosului cititor pe frunte.
Rupsei foile-bolborosi pe
râul Literei.

Sub palmele norului,
mă simții mai ușoară
ca oricâ-
pluteam.
Colindam fără viză
ținuturi
ale
cocorilor.
Pe ultima
foaie.
Și
deasupra foii albe
eu sunt oratorul
nebun,
care rostește numai spații.