Măreț se-arată zorii prin raze zâmbitoare
Ce-nvăluie-n mistere poieni cu trene verzi
Brodate-n flori și-n rouă sclipind voios sub soare
Ca să-ți îmbete ochii în clipa când le vezi...

- Priviți cum plini de farmec și grații dulci, divine,
Se leagănă în freamăt cireșii plini de flori!
Prin crengi sar păsărele, prin flori - zumzet de-albine,
Sub pomi pasc miorițe și miei plini de candori.

E-atâta pace-n aer și-atât de-albastru-i cerul,
Că rândunici se-nalță-n marea splendoare-a lor!
Zăvoaiele nasc triluri ce-alungă efemerul,
Și-un rai superb e totul - un vis îmbătător!

Natura-ntreagă veșnic pe Dumnezeu slăvește
Prin susur de izvoare, prin trăznet și furtuni,
Prin trilul ciocârliei care spre cer țâșnește,
Sau prin vulcani ce tună cu mari erupțiuni...

Toate prind glas deodată, dar inimile noastre
Mai pline sunt de cântec în orice primăveri;
Noi proslăvim Divinul cu ochi țintiți spre astre
Cerând s-aducă pace și mii de mângâieri.

De-aceea, fi-vom pururi îndrăgostiți de tine,
Frumoasă Primăvară, regină-n anotimp,
Că naști în noi iubire și forțe noi depline.
Tot ce n-aduci din ceruri rezistă peste timp!

Glen Ellyn, 30 mart. 2018