- Ți-aș scrie-n așternut câte-o scrisoare,
Când noaptea mă întreabă unde ești
Și timpului o taxă de livrare
I-aș achita de-ar crede în povești,

Să toarcă din fuiorul alb zăpadă
Și-n cochilii de melc să pună dor,
Că nu există-n lume vreo pomadă
Să vindece durerea din amor.

De nu ai somn și visele te spală
Pe buze și pe sâni cu fantezii,
Lasă un strop din magica cerneală
Să picure și spune-mi c-ai să vii.

- De prea mult timp ne bântuie ninsoarea
Și soarele-i umbrit de ghinion,
Ne îndulcim neliniștea cu sarea
Tăcerilor din vechiul Ierihon.

Știm amândoi că nu există-n lume
Pomadă pentru suflet sau măcar
Un substitut al dragostei... Ce nume
L-ar defini? Când dulce, când amar

Emoția ne urcă, ne coboară,
Plătim și azi tribut acelui vis
Cu-arginți furați din altă primăvară,
Când totul pentru noi era permis.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif