Priviți,
cum zboară păpădia,
în timp,
ce-n albele sumane
ștejarii
dorm mocnit!

Din când în când,
își aranjează
căciulile imense
de-astrahan,
căzute
pe sprâncene.

În scânteierea genelor,
visează
hore și gângurit
de gâze-n
fote roșii și-n opinci:
gărgărițe cu bundițe-
mândre ca zorile,
dansează vesele,
stânga, dreapta,
doi și doi,
geamparalele-n
pas de doi.


Păianjenul înserării,
cu grijă
țese pânza;
adună cu năvodul
penele albe.
Cu dragoste,
să le împletească-n
cocul verii.