ÃŽn cetatea viselor abstracte
pun lumină-n gânduri și-n cuvinte
fără risipă,vor sta compacte,
să dospească-n sângele fierbinte.

La cetate nimeni n-o să vină
pe căi neumblate ori oculte,
forma revelată și divină
numai îngerii ştiu s-o asculte.

Prin căutări mi s-aprinde farul,
în necunoscut, drumu’-i nebătut,
de se deschide încet hotarul
în ciuda celor ce m-au combătut.

Nu-i nicio noapte, timpul investit,
să zidesc în cifre și în semne,
efortu-i într-un rezultat sortit,
prezentul șters, mâine să-l condamne.