acum
când toate sunt împotriva mea
chiar și această cădere continuă
în care trecutul se face limpede
ca o apă de ploi în prag de Sânziene
și uit ziua mea concretă 3 martie 2018 post meridiem / învelișul pielii /
toate oasele acestea purtând neputințele clipei
spaima este doar un alt mod de a cunoaște
poate cel mai desăvârșit
un superlativ redundant validabil
sentimentul utilității / al sensului
îmi încurajează nesăbuințele
miliardele de aruncări în gol
tonele de uitare albă
cădere după cădere
această ieșire din timpul de carne
dezumanizarea la capătul căreia neapărat
te faci Om
în sfârșit
această figurație a zilei când
din acrobata numărul 1 devin
spectatorul perfect
într-un loc comod și bine păzit de unde
orice prăbușire este
ficțiune pură