poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-27 | |
Prin văi întunecate de întuneric ars-
La focul ce din bulgări de ziuă s-a născut- Se scurge ploaia aspră ce-n suflet ne dă glas, Cuvântul se prelinge în noi ca la-nceput Și printre pomii cruzi care veghează viața La margini de cascade ce se despică-n vânt, Lumina colțuroasă pe buze-și duce gheața Din stele să-nverzească în suflet, pe pământ Noi așteptăm tăcerea și ne lovim de fruct Ca orbii ce în ei se uită mai întâi- Cascadele noi suntem și digul ni s-a rupt Căci ne-am suit din vreme ca să cădem apoi Ne este fruntea arsă de gânduri răvășite Și nașterea-i departe de sufletul promis Mai așteptăm tăcerea prin vremile pornite Care spre noi se-ndreaptă, să ne trimită-n vis Noi suntem flori de colț cu suflet respirat Și suntem doar tăcerea pe care n-o vedem- De mii de ani același e ochiul ce ni-i dat, Frică ne e de noi dar teama n-o vedem Curat nu ne mai este zâmbetul citadin Cu mâinile murdare pe suflete ne-ntindem Pe frunte fiecare din noi avem un spin Să fim curați-aceasta cu toții ne pretindem!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate