“Un cuvânt în vânt către o carte...
Sau o carte în vânt spre un cuvânt?
Depinde doar cum mă privești când te citesc...“
George Petroșel

- Ne-am întâlnit... și azi mi-aduc aminte,
Pășeam desculță prin zăpezi polare,
În palma strânsă, câteva cuvinte,
În suflet primăveri de așteptare.

Prea multe cărți s-au scris, povești banale…
Cu tine-am învățat să gust tăcerea
Și-o caligrafiez în pagini goale
Care tresar simțindu-mi mângâierea.

De când ești lângă mine în magie
Am învățat să cred, de mă privești,
Mi-e zboru’-nalt și visul poezie,
Dar spune-mi sincer, tu mă mai iubești?

- Azi vreau să plâng la poarta casei tale,
În prag de asfințit, cu lacrimi verzi,
Ca un torent să-ți cadă pe petale,
Că te iubesc, dar nu vrei să mă vezi.

Nu simți oceanul cum deschide cartea,
Cum îți sărută valul un picior?
Pe noi nu ne desparte-n veci nici moartea
Și-n paradis de tine-mi va fi dor.

În fața ta îngenunchez, o viață,
Un adevăr îți spun, te rog să crezi
Că nu există nicio dimineață
Fără iubirea mea. De ce n-o vezi?

Liliana Trif și Ioan Grigoraș