aceleași vise-mi dau a lor hipnoză,
în transa ta de șoapte-s fără fală
în foaie a le scoate la iveală,
de gheață-n geam de veghe e o roză.

și cheltui munți și ape de cerneală
deși poemul tău de-a fi e proză
metafora nu-n tine e-n viroză
expectorând lumini cu-ncetineală.

aceleași gânduri țin în palma strânsă
pe după un stilou rudimentar,
să te cuprind, frumoasă-n tot și plânsă.

o lacrimă-ți voi cerne pe altar
că rostuiri de prin vechime-s însă
în rațiuni cu pasul sedentar.