mai multe veacuri ții în blânda palmă
pe-obraz, sub zodii, cade a ta mână
și nu lovind ci mângâind țărână
un popă gri de trage o sudalmă.

ivirea zorilor e-acum bătrână
și-nflacără în Om lumeasca valmă
doar tu-n tumult rostești o rugă calmă
de Judecata de Apoi se-amână.

și scrijelind poem, un mire-n unghii
ești o copilă-n piepturi de neant
și căpătând luciri de diamant
în piatra ta din sân te tot înjunghii.

dar am primit de-nștiințare plicul:
împărățește-n toate doar nimicul!