poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-09 | |
erai când erai, când nu eram parfumul zilei de ieri
cu zâmbetul tău lângă zâmbetul meu respirând împreună erai plină de copilărie, iar părul tău avea șuvițe de soare iar visele aveau culoare și totul viu trecea prin ochii tăi fără de grai, dansai și din prea plin scăpai, dar te trăgeam și fugeam fără motiv pe lângă umbrele și pardesiuri gri iar totul strălucea curat sub ploaia cu gust de aprilie erai și eram cei mai fericiți copii, iar asta îmi scapără înăuntru la fel de fără de grai acum când trecem în pardesiurile noastre gri, fără de cută, sub obscurul umbrelelor negre feriți de ploaia ce spală în rafale ferestrele deschise pe lângă tăceri și cuvinte, pe sub nori și întâmplătoare despletiri de zboruri mărunte, tu privești înainte, eu cu privirea ascunsă străini, fără ecouri sau umbre, împrejmuiți de ziduri ce se întind ca niște mâini pân’ la ceruri zâmbește Doamne către pământul acesta de ritmuri și închisori și ia-ne în brațe și du-ne cât mai departe, cât mai aproape de pânzele împletite de flori, tăceri ce-și cresc cuvintele, culori ce așteaptă doar un ochi să cuprindă pline de viață armonii dintr-un dans de primăveri, fără uitări sau aduceri aminte du-ne, Doamne, dar înainte sărută-ne pe frunte să ne împaci neliniștea dintre
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate