poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Acest vis uitat în zorile gândului ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-29 | |
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe ce iarba gândului dintâi sublim doboară îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe... Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt de ancestralii cari ce-mi rod din vise. Cutremurele sorții scot din mine unt cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client, așa văd ele smerenia, omul răpus de om ce-n mine încă leacul triumfă aparent, de mila literei orfane și-a unui crunt atom. Mi-e foarte sete, deși sunt înecat. De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape... acești bicisnici demoni ce-n neiubire zac. Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală - mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac și nimeni nu-i să-mi zică: hai Lazăre, te scoală!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate