atunci am înfipt genunchii în lumânare
și a tâșnit de-acolo spre Nalt rugăciunea
mustuită bine-n rotule;
tu erai un alt fel de a zice pasăre
ședeai în văzduh în respirații de zbor
curgeau de pe tine ape de omăt;
în odaie era vâlvătaie,
dădusem foc la perdele
să mă vadă-n curul gol
toți cei suferinzi de curiozitate,
feciorul timpului eram și tata
mă îndopa cu secunde,
să mă scald în voluptatea amurgului de clipă
în veac