mă doare cumva ziua aia în care ne-am certat
de fapt, cuvintele chiar au fost puține și neînsemnate
le număram pe degete, mătănii uscate
între dorinți și mai uscate
îmi doream o privire curată, deschisă
dar dinspre tine, ușă întredeschisă
nu scăpau decât priviri prelinse, suspicioase
și grele de...ură? de îndoială?
nu știu, dar ca să mă apăr
peste cămașa morții îmi pun zalele
și oglinda îmi arată
schimonosirea irecuperabilă a sufletului

unde mi-am lăsat sabia iubirii?