Sub acoperișul unui cer pietros
totul se vede cu lovituri ascunse
nu știu cum te-aș putea convinge
cum sub cerul meu timpul e albastru
ca și apele unor mări pe care le văd în fotografii
și ochii îmi rămân acolo.

Nu vreau să rabd lipsa atingerile tale
pentru care fluturii se simt trădați
și așteptările mele capătă forme piramidale
care-mi înfluențează nervii sub piele,
chiar dacă te răstignesc pe copacul vieții
nu se nasc întotdeauna copii nevinovați
se mai nasc și decepții și chiar moarte.