eu. Nu sunt trist, cum nici vesel nu sunt. Doar
mă bucur de picătura de sânge ce-mi curge
din rana ca o floare de
Nu-
Mă-
Uita,
de la piept, pe care ai avut grijă să o înlănțui
în mine cu același cuțit cu care ai dezlegat
tărâmul de jos, de cel de sus, așa cum munții
își păstrează ținuta când
țin
pe cap
cerul.