Însetat
de albastrul din fântânile cerului
îmi beau verdele din vin
în potirele durerii
în suflet să se reverse bucuria.

Pecete gândului pun în dovezi
caut drumuri, porți să deschid.

Așez sufletu-n fapte
și fructul îl împart
la toți flămânzii ce-l așteaptă.

Atât cât poți să învingi
lupta cu tine se ascute
și mereu o porți
semn de virtute.

Iar ce se câștigă cu greu
devine mai de preț
și se zidește
în trup,

dobândești miez în cuvinte
și-n vorbe cumpătare,
zăvoare cu dinți
nu mai sunt.