Stau cu gândul dus în copilărie,
desenez din imaginație oameni de zăpadă
haioși cu nasuri mari,
toate trăirile îmi sunt aproape
le aduc din ziua de Crăciun.
Tu n-ai să știi niciodată
cum așteptam eu pe Moșul
chiar sărac fiind aveam sufletul atât de bogat
încât părinții străluceau de bucurie
și uitam toate neajunsurile firești.
Lumina plecării și întoarrcerii de la biserică
o împărteam cu frații mei
îmbrăcați în haine noi.
Doamne, ce minunăție când mai cântam și colinde
pe la toți vecinii încântați
și totul nu se termina până la sfântul Ion
ziua tatălui nostru.
Azi sunt prea pătruns de mireasma Crăciunului
și-l trăiesc din plin,
aștept pițărăii din ajun
care la oraș nu vin,
măcar să vină pe la voi...