poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-12 | |
îți imaginezi, poate, în clipa fatidică, un om de zăpadă cu ochiul năpădit de zeamă amară
se va topi, așa prodigios cum este, în soarele plin își va lăsa jos, în iarbă, trupul și sângele și-ți vor rămâne doar cei doi bulgări de cărbune, povestindu-ți despre zăpadă și privirea aceea cu care te-a străpuns, până la oase, îl vei privi hohotind și murind în plin soare, vei privi cărbunii ăia care i-au fost nu demult ochi și te va ustura tot corpul desigur, nu se moare cu o umbelă în mână, o ții strâns, la piept, și nu mori te apără cerul îți e tăria și iertarea sublimă și vei crede atunci că tu ești omul și că dumnezeu este zăpada din care ești făcut vei înțelege că plânsetul tău îți este destrămarea și moartea și că dumnezeu plânge o dată cu tine departe se întinde pădurea de brad și un dumnezeu de brad foarte blând din plânset nu te ridică decât un dumnezeu foarte blând desigur, nu se moare cu umbrela în mână și afară e rece. oamenii de zăpadă trăiesc. eu îmi plângeam zăpada și frigul din mine, pentru că nu se moare încă în globuri, e decembrie și sunt globuri cu sclipiri de argint, și sunt brazi, poate și oamenii de zăpadă au mamele lor, poate și ei au un pom bogat din care se hrănesc cu zăpadă și fruct și șarpele poate îl au, înghețat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate