S-a-ndoliat drapelul peste al Țării plai
Și clopotele bat cu dangăt plin de jale,
Căci s-a mutat la ceruri Regele Mihai,
Sfârșindu-și lupta grea din zbuciumata-i cale...

A fost în fruntea Țării un demn conducător;
Respect avea oriunde: și-aici, și la dușmani.
Știa cum să-și impună prezența cu onor
Și își iubea poporul, ca vechii suverani.

Era-nțelept și harnic, lucrând chiar munci de jos
Sau prefera să fie pilot de încercare.
Era-n război sau pace un rege curajos,
Voind să facă Țara puternică și mare.

Dar bolșevicii roșii avură un alt plan
Și cu armata rusă, ei l-au forțat să plece...
Din depărtări, alături ne-a stat an după an,
Iar noua libertate l-a rechemat pe rege.

Cine-i cunoaște viața și lupta ce-a purtat
Vede în el monarhul din drame shakespeariene:
Noblețe, suferințe și-un sfânt dor devotat
Meleagurilor sale divine și perene.

De-aceea Țara-l plânge și pomenire-i face...
Mihai Întâi devine simbol de libertate!
Pe Dumnezeu ruga-vom ca să-l primească-n pace,
Căci va intra-n istorii pentru eternitate !

Glen Ellyn, 8 dec. 2017ă