poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-02 | |
Plouă întruna, de trei zile neîncepute, pe afară miroase a pâine,
chiar și pe lampioane, unde s-au așezat porumbei prea rotunzi, cu penele undeva între lumi și între lumini o să mă duc eu însumi la ea, să îi trec prin cireși, ce aveți cu ramurile acestea de primăvară, pe care ploaia s-a aninat? sunt prea roz, a căzut în ele mult pământ și zăpezi cu deochi de s-a făcut dintr-odată mult prea frig peste inima doamnei mele un fel de poveste cu maci de dormit în cer foarte mult, de stors nori peste fețele adevărate ale cerului, care abia s-au născut, și ce, mi-e rotundă ca un copil mult prea mic, și e una, ca un fel de poveste cu somn, pe care tocmai l-a apucat rărunchiul, că de ce a venit, atât de real decăzând, peste nopți, peste felinare și peste lumina de împrumut ca o rochie de mireasă așezându-și surâsul chiar mâine Nu-i nimic, lupii au dinți foarte mov și-s ca ea de înlăcrimați când afară e rece, șerpii îți vor intra pe sub calorifer. îți zic, șerpii vor sta sub calorifer. și-o să te iau atunci în brațe, și-o să ningă mult, ca și cum ar ninge întâi, peste amândoi polii, peste siluetele acelea rotunde, cu gălbenele între zăpezi, care au râs cu noi prea sărat Și-o să te țin între palme, și-o să te nasc ca întâi și ca pe-un ied subțirel de te va mușca cineva, de dedesubt, poate un colț cu venin, o să mă fac violet, ca un lup, și-o să te salvez, undeva unde polii noștri abia s-au așezat și-o să mă naști apoi și tu, din pulpa ta, pe care deja o ascult printre sunete foarte scunde, dintr-un abecedar zdrențuit, plin de flori, unde o să te așez. și-o să ningă mult, ca întâi. o să plângem de nins. Dacă vrei desenează o inimă în aer, cu amândouă mâinile, și-o să ne ascundem, ca zăpada, în ea. O să trăim, îți zic, mâine, în ea. Mâine o să treacă pe aici trenuri, tu agață-te bine de mine, ca de o bucată de fier. Și o să mă fac poetul tău și o să țin abecedarul în aer, ca pe un zmeu, până când mâinile tale vor pocni de durere, undeva, în aer, deasupra. Avem inima, ne vom ascunde, aproape morți, în ea. Și o să plângă mult mâine, ca și cum ar ninge peste vii, cu inima noastră deasupra. Și-o să te țin în brațe, ca pe un copil într-o căsuță de mac plină de lemne. Și-o să știi c-am venit. Că pentru tine-am venit. Și-o să se găsească drum pentru porumbei deasupra lampioanelor stinse.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate