din suferință harul tău tot urcă
spre înălțimea-n cântec de-a fi muză
și de A fi în mine-ți cauți scuză
când limbile de șarpe ni se-ncurcă.

dorm zeii cei de piatră,-n somn se-amuză
și apa graiului cu vis ne spurcă
dar navigăm pe căi ce nu bifurcă,
cuvânt în șoaptă și rănit pe buză.

când zarea e ca fum de ceață vie
demonic mi te-ncolăcești în strai
să-mi fii regină în împărăție.

lichefiat curgea prin mine Rai
un Paradis musteam în vene ție
dar doar himeră de infern erai.