nu găsesc începutul aici
în mijlocul drumului
nu știu unde e înainte unde...
în acest amalgam în care
iubesc până la destrămare mai apoi
strivesc muguri tot ce e poetic

nu mă tem de moarte
nici de alte blesteme
îmi plac văgăunile albastre
dincolo de suprafețele netede
ale amatorilor de echilibru
generoșii iertători

eu... eu nu știu prea adesea a ierta
eu... am trecut de neted
sunt o pasăre subterană zgrunțuroasă
în cântecul grotei mele
orice ploaie se desăvârșește estetic

[azi ai soarele mov
răsucit în rana din mine]

rătăcim...
vântul trece prin garduri suflete
mă cauți după copac și
copacul e în mine
și prin cer mă tot cauți...

am la mine
o potecă îngustă
un salcâm întreg înflorit și
salcâmul poate fi în noi
să ne așezăm:
să treacă furtuna