Ți-au crescut ramuri și curgi
de parcă ai fi gustat
din eternitate

pleoapele oarbe
nu mai disting orgolii căzute,
hrăne(Ș)sti întunericul
ascuțind săbii
pentru un bol efemer

îți spuneam c-ai să uiți,
mustăceai printre cuvinte
în timp ce în umbră îți creșteau
frunze amărui

până când
vei îngenunchea
cerșind îndurare
palmelor încremenite-n tăceri

cândva
îți scuturau flori de salcâm peste creștet
poate nu de ajuns
poate nu întâmplător

te vor aștepta scârțâind a rugină
de prea multe lacrimi
de prea mult pustiu

împreună
ați putea să înfloriți,
trupuri de humă
îngemănate
la ceasuri târzii.

19-11-2017