și totuși iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credința pierde mirabile tâlcuri.

și totuși iubirea îngroapă extaze
când candorile vieții tremură a pustiu
când ceața din zori acaparează raze
și sufletul străbate decorul arămiu.

și totuși iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinților trece în profunzime
când speranța moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieții cruzime.

și totuși iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.