eu, bufonul, măscăriciul
pripășit la curtea marelui cuvânt
iau în derâdere soarta și-i dau cu tifla

din pălărie îmi curg firimituri uscate
silabe mucezite, vocale divorțate, consoane
și multe tăceri bine ticluite

în țara măritului cuvânt
eu sunt cel ce ascund rugăciunile și binecuvântările
în ridurile uitării

despoi șoaptele de haine și le alung în stradă
țesând cu râvnă hainele cele noi
ale împăratului

când curtea-i adunată în așteptarea măritului
mă salt hlizindu-mă în jilț domnesc
și-înfig stindardul rimelor uitate în inima uscatului cuvânt