să-ți iei singurătatea ajutor
și să începi să sapi la temelia cuvântului
să-i afli rădăcina-adânc înfiptă
în patima-nceputului făr' de-început

deschizi gura dar urletul se surpă în sorbul gâtlejului
ridici pumnul dar osul se năruie îngropându-te
ești pierdut în părticele înmiresmate
ca toate tăcerile și uitările

la început am fost cuvânt, dar tăcerile mușcau adânc din carne
apoi am ajuns strigat, măcinat de toate îndoielile
m-am aruncat urlet în tărie smulgând val de ceață zilei
iar acum sunt amintirea sau doar amăgirea că m-am auzit șoptit