pândește din nori un demon locvace
cu gânduri deopotrivă albe și negre
ce șlefuiește piatra brută din temple
și-o așază-n zid de lame și ace

savanele de strigăte și chemări
ascunse-n inima opacă a umbrei
împleticesc pașii de sânge ai zebrei
răpusă de glonțul trimis din depărtări

lovi săgeata cu venin din azur
pe bardul cu tril de pasăre rară
sar unu și zero din numere-afară
când se limpezesc jurămintele-n ciur

dispar visele cu logică strivită
le mână vântul prin crângul de plută