poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-07 | |
"sunt amestecat într-un nefiresc univers"
"i/o error" "unde spiritul meu se strânge în spațiu-timp ca un melc speriat de lumină și de lipsa de limite dintre cuvinte, tranziția lentă dintre eu și tu, noi" "când moartea mea o oprești cu un gest firesc și blând din acel ceva ce nu există nestăpânită sete de" "adânc" "afară, detonându-mi orice porțiune de self-contained și sufletul decojindu-l într-un milion de stele întrepătruns ca o respirație cu tot ce respiră, când moartea e o floare" "iar eu-tu o sămânță" "eu sunt pământul, îmi spui, dar e o capcană, te simt, cum tragi, cum mă vrei, dând lent drumul printre buzele umede unui geamăt surd, în timp ce degetele tale mă zgârie" "un dans se joacă în doi" "nu, doar viața" "nu știi ce spui suntem doar corzi, și doar împreună putem cânta jazz, infinitul desfătându-l cu dansul nostru de vioară" "mereu cu aluziile tale muzicale, uiți de reguli, de ordine și armonii temperate, de quantum entanglement și fascinația limitei, cu tangență clară către reflectare, precum în cer așa" "taci, nu reușești să vezi, mereu pierdut în detalii, miliarde de stele sunt într-un singur pas, cântărit, în timp ce pe partea cealaltă entropic, exploziv, îl pierzi când ești pe cale să-l închizi într-un singur gest de nimfă ce-și leapădă veștmântul, descoperindu-și pântecul haotic de întuneric, pentru că cer-și-pământ noi îl creăm nu știi nimic, copile, ordinea și dezordinea sunt una" "halucinația asta colectivă mă respinge, primitiv poate că sunt, dar asta-i scăparea" "o fereastră către cer și o întredeschisă mișcare de suprapuneri de acuarele și tușuri, un refuz mascat în culoare" "albul, uitarea, este un maxim și-o absență-n culoare, refuzul de care mă acuzi tu e lumina, pe care o arunci peste toate atingerile tale" "poate, dar eu îți ofeream iubirea, încrederea în ceva ce nu poți cuprinde, nu asta cauți tu când înoți cât mai în larg, fără colac și fără scăpare" "poate fiecare vrem să trecem prin acea mânecă lungă printre ape, unde-i și lumină și umbră" "nu spui nimic" "exact și asta e tot"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate