fără să miști Ova aerul pășeai
alunecai spre nicăieri și-mi făceam griji
că-ți sfâșii rochia-n colți din oglinzi
și-ți vor rămâne buzele-n cana de ceai

cu degetele strângeam în pumni doar fum
și tremurau că nu puteau să te-apuce
tu femeia dată mie in nuce
aripa pereche din partea mea de drum

ud astăzi florile bolii putride
cu lacrimi de foc de pământ și eter
de fosfor și aburi și de cer auster
de zbor agil dinspre poli de silfide

în țara condamnaților promisă
o mierlă fluieră pe-o creangă de tisă