port poezia în sânge, curge ca izvorul
face popas în inimă s-o liniștească
freamătă în voie cu patimi amorul
pentru destin și viață cu soarta lumească.

m-am strecurat abilă printre lumini și umbre
așa fericită s-ajung la bunul Dumnezeu
am îngropat în codru toate grijile sumbre
luptând pentru speranțe ca un versat tezeu.

am ridicat credința pe falnice creste
unde sfinți veghează alături de Cristos
mi-am făcut din soartă mirabilă poveste
beată de elixirul dulce amar gustos.

noaptea steaua mea îmi dă câte o veste
despre urcușul meu în univers sfătos.