spre zori tenebre încă te respiră
ca pe un aer încuiat în carne
un suflet dus iubirii, s-o întoarne
pe urmele ce nu-i se risipiră.

căci vine mândră dimineața, toarne
sfințire-n buzele ce se lipiră
de ale tale, flori de duh ce miră
și ochii minții, hram de prin lucarne.

iar poate azi vom făuri pe boltă
instantanee cu un soare blând
și pixelii aceia muți tot bând
doar amintirea ne va fi recoltă.

purtând mereu podoabele lui ieri
tot alergăm aiurea-n nicăieri...