așa obișnuise să-și facă loc
în ziua următoare
să amâne încă puțin... încă puțin...
clipa aceea în care musai trebuia
să-și aleagă un veșmânt o coafură litera-slăbiciune
câteva amintiri... știi... mătasea aia de porumb
când desculță mergi prin grădini și
nevăzută de nimeni (nici măcar de Dumnezeu)
rupi trupul verde rupi nu stai prea mult pe gânduri
îi adulmeci zeama toate miresmele ancestrale care
s-au prăvălit fără de rușine în pielea străbunicelor tale
în visele argintate de fete
...să-și aleagă să-și aleagă
să le îndese într-o valiză sau deodată
sigură de sine aproape convinsă
descoperindu-și vocația
să comită un act estetic
izbăvitor
să mângâie
textile mătăsuri goliciune și verde
să însuflețească să le promită să își promită
că va face din ele o lume
lumea pe care n-a mai avut-o//
...să le îndese să le îndese și
să fugă să fugă de parcă niciodată
nu s-ar fi pregătit pentru altceva
de parcă...
dar nu!
azi e ziua roz
o să-și aleagă un veșmânt
o literă-slăbiciune
mătasea aia
în văzul lui Dumnezeu
în văzul verdelui
o să adulmece
n-o să se prăvale
o să stea aici
n-o să mai plece
o să te ia ostatic
ostaticul ei
al nălucii desculțate
te vei supune
îți vei alege un veșmânt un vis o grădină...
vei arunca toate valizele...
toate
si
cri
e
le...