poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-18 | |
Toamna, ca și ploile, vine de la Histria.
De la Carul Mare cetire, cu încetinitorul, dau de știre că a venit Toamna. Plopu-și leagănă coroana, frunza lui coboară-n vânt Să sărute rădăcina să sfințească al meu gând. Luna stă ca o copaie, agățată de o frunză. Cu Orfeu cântând din liră și cu Toamna de poveste îți trimit salutul mării și împărăția zării Tu, Minerva cea duioasă În pictura cea frumoasă găzduiești o veșnicie într-o clipă-n Nostalgie 1. - Toamnă zici? - Toamnă suspin. - Toamnă ca un ac de spin. - Care spin, care suspin? - Vai de mine, ce-mi făcuși? - Să nu-mi amintești de Huși. - Bine. Tac. Dar taci și tu. Am tăcut amândoi o vreme. Pășeam prin primele frunze căzute-n galben. Lumina mieroasă de toamnă, funigeii, foșnetul frunzelor. În inima tăcerii, venea și ea, chemarea izvorului de toamnă. Evident că-n inimile noastre, ecoul tăcerii acoperă toate clipele-n zile și nopți din povestea trăită acum când îmi aduc aminte ca atunci... 2. Luna stă ca o copaie, agățată de o frunză Soarele curând răsare, semănând lumini de Muză Muza Toamnei cântă-n luncă, înmiind cu funigei Foșnetul trezit din noapte de motani și de căței Se făcea că-n loc de cântec, într-un rol tăcut și plin Era un decor de teatru peste dealul cu pelin. Ai trecut, visând cărarea, rătăcind a căutare Când, din foșnet de pădure, s-a desprins altă cărare. Din șarada porumbiței am păstrat doar un cocean Ca să am cu ce să curăț zidul alb dinspre ocean. Ajunsese zidul verde, se-ntinsese până-n dig Unde moțăie motanul într-un pat de pipirig. 3. S-a încărcat visarea de văzduh un abur peste ape cu foșnetul de stuf. Cu trena ei lungă povestea trece prin celebra luncă a calului peștele ciupește din cornul de lună și luna rămâne întreagă Între mare și munte cerul de toamnă și-o ceașcă de cafea a dimineților noastre. Cafeaua-mi sfârâie-n ibric. A dat și pe afară, pe plită. Simți mirosul? Din tabloul de pe șevalet cântă un greier. Noi îl căutăm cu lupa. Voi numărați bobocii. Normal că la socoteală lipsește Petrică. Nimic nu este la întâmplare, deși Din ale mele și ale lui Picasso Nu lipsește niciodată nimic. Toamna, ca și ploile, vine de la Histria. După furtuna de ieri în lumina blândă a lunii au înflorit, a doua oară, prunii. Peste secole trecute, ne trezirăm în căruță vizitii erau motanul și-o zglobie de maimuță. Pe o tablă de Tymp albele-și retrag nebunul lângă tura unui cal negrele-și aruncă zvonul pe sub spuma unui val transparente și opace sunt acum în vălmășeală sentimentele-nserării trec de-o ușă în Cabală unde-i Surechiul Alchemistului din vie cu Viață din Poezie Toamna ... ...... ........ ymp (Constanța, 17:34, marți, 17 octombrie, 2017)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate