îmi numără cucul pașii-n pădure
când vântul mestecenii despletește
ca pe o carte marea îmi răsfoiește
viața fără saț cu patimi mahmure

conclavul lupilor plutește pe nori
decide câte riduri pe frunte-mi apar
câte capete-n basm rămân fără par
câte gutui să lege toamna în flori

prin stepe trec în galop amazoane
pe cai sirepi cu potcoave de aur
în sulițe cu inimi vii de centaur

și morți risipiți în vorace cadrane
poemul clopotul serii și azima
știu bine cât de sărată mi-i lacrima