caișii din livezi au frunze de sânge
în vântul de Est migrează poeme
cu tâmple brumate de rime boeme
rescrise de roua din lună ce curge

și curmă îndoielile din dileme
pe străzi cu fulgi fără memorie ninge
și-n ore albe ore negre frânge
destinul din flori urzit prea devreme

îmi caut prin păduri trupul de ceară
alunecă norii-n tăcere profundă
refuz-o silabă de cântec să moară

zăpada e doar o mare rotundă
ies Ova și intră lupii în moară
ca-n apele fără trup din oglindă