Când înflorește visul în fetele frumoase
Și fierbe primăvara în trupul lor de vis,
Când umbra mea de brumă alunecă-n abis,
Îmi intră-n sânge raiuri de vise tumultuoase !

Mă macin între perle și muguri șoptitori,
Cu-aceeași derutare de aripi speriate
La propria-mi risipă de pietre nestemate
Din raze vii de lună sorbite-n aurori.

Poteci cu pași de zâne pierdute-n văi cu lauri
Țintesc nemărginirea eternei fericiri
În care cresc ascunse nestinsele iubiri
Cum cresc în cuib de taină drăguții pui de grauri.

Așa-mi dospiră-n viață iluzii înstelate,
Dar nu știam, firește, de-i stea ori satelit...
Azi mi s-au stins din suflet. Și stau pe-un pisc zidit,
Privind de sus în urmă. Și vanități par toate...

Glen Ellyn, 11 oct. 2017