cuvintele
aceste sunete miraculoase
aliniate ca niște păsări plictisite de zbor
pe-o stinghie invizibilă
a sufletului
ciugulindu-și penele
dând din aripi
Doamne
ce ne-am face fără cuvinte
cum ar fi să ne înțelegem numai prin semne
prin gesturi
ne-am frânge mâinile
în fața gândului
ne-am smulge disperați
limbile
am rămâne neînțeleși
neauziți
neexprimați
incapabili să însuflețim metaforele inimii
lumea e plină de cuvinte de dragoste
de ură
de speranță
pentru fiecare sentiment
avem un cuvânt magic
nu există
din păcate
niciun gest în toată simbolistica semnelor
care să acopere singurul cuvânt templu
înălțat odată cu lumea

mamă