poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-06 | |
ecoul glasul urma
de sunet nu-ncetează să îmi răsune-n suflet și-n tot ce sunt acum se spune repetabil să ne trăim viața în inimă de-a pururi și este adevăr -------------------------------------- pe trepte mărginite de vieți cârlige-n cale înțelepciunea crește sau poate vrea să crească ființa înrobită în limite prea strâmte deschide-n cer ferestre cu rugăciuni ardoare în liniște stă scribul și linii de-ncercare descriu în juru-i rame în care picătura culorilor se-ntinde război sau numai simplul frison al înălțării cuprinde în tăcere această scenă-n care un clovn corbul tandru și pasărea albastră ascultă și îndeamnă privirile prea oarbe spre sinele acela pe care toți îl credem un centru echilibrul și regăsirea rară probabil că în forme prin univers se schimbă și centrul raza zborul recapătă amploare simt tot mai mult că-n sine cumva e descentrarea când lacrima de rouă alunecă încet și lasă-n urmă-n vatră spiralele-mpletite unde mai este centrul? sau poate certitudini noi vrem să înălțăm? să fie oare-n inima aceea nevăzută și neatinsă centrul? sau poate că mă-nșel... Anne Marie Bejliu, 6 octombrie 2017
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate